IubescAdmirRespirTraiesc.A

2011-09-25T20:58:00.001-07:00

Reflexology Hand Mapgreat free widgetsWidgetboxMore info

2011-09-25T20:57:00.001-07:00

Reflexology Foot Mapgreat free widgetsWidgetboxMore info

Fulger fara tunet

2010-10-28T00:00:00.000-07:00

Element component,
Obiect contondent
Subiect si verb-
Si bland si acerb.

Viata si moarte.
A se naste si-a muri.
Mori pentru a renaste,
Dar nu trai murind.

Comun in aparenta,
Unic in esenta;
Component primordial,
Modal, vital, dual.

Uscat si ud.
A usca si a uda.
Apa daruieste viata,
Dar nu seca viata din ea.

Cuvant nerostit-
Cutit neascutit.
Rezultatul fid,
Alt mit de deslusit.

Lacrimi si suras.
A plange si-a zambi.
Sa plangi de fericire,
Dar nu plange cand razi.

Demiurg, creator,
Plus minus in ocol;
Pruncii crucii-
Echilibrul puntii.

Tarziu si devreme,
A-ntarzia nu-i vreme.
E devreme in timp,
Dar timpul e contratimp.

Viu in vid izbit-
Urc acelasi zid.
Si ordine si haos
Si Eros si Thanatos.

IubescAdmirRespirTraiesc.A

2010-10-13T06:43:00.000-07:00

Aud.Ascult.Fac ce trebuie facut.
Tac.Sunt mut.Vorbesc doar cand am ceva de spus.
Simt.Simt tot.Nimic nu ma atinge.
Traiesc.Iubesc.Flacara asta nu se stinge.

Exist. Exist in existenta pura,
Sunt.Sunt si soare sunt si luna.
Iubesc.Admir.Respir.Traiesc.
Inspir,expir, ma-ndragostesc.

Stiu cine, ce, cum si de ce,
Stiu raspuns, stiu intrebare;
Stiu putin si stiu si mult,
Fiindca....stiu cine sunt.

Suntem...

2010-07-24T03:00:00.000-07:00

Te simt, ma ai, suntem,
Alunecam in asternut, e ud...
Suntem si sunt scantei din noi
Suntem unul transformat din doi.

Apa si pamant, cuvantul e mut
Liniste in gand, momentul e sfant.
Suntem, si sunt stropi de ploi,
Suntem: stele, soare, nori.

Suntem, cu ochii-ndragostiti
Suntem aici, goi, dezveliti
Suntem...curcubeu si licurici
Suntem noi, suntem aici.

Ma simti, te am, suntem,
Nadir si zenit
O eternitate in vid
Pecetluita-n infinit.
Suntem...

Abstract

2010-06-28T03:50:00.000-07:00

Zece Sephirot, carti de tarot,
Kyballyon sau Franz Bardon,
Legile lui Thot, vreau sa aflu
Stiu si pot.
Veronika, poate Frabato,
D-ra Prymm, sau don Juan,
Muntele are traverse diferite
Traseurile asteapta sa fie definite.
Rune se-nvart dezvaluind trecut,
Clipa e acum, nimic nu-ti sta in drum.
Religia e nimic, credinta este tot
Unghiul din care privesti iti spune cine esti.
Inima are multe pagini scrise, si cateva goale
Cunoaste si scrie,
Ascultandu-te pe tine.

Dans in ritm de vals

2010-05-01T06:34:00.001-07:00

Danseaza flori in gradina pamanteasca
Si canta pasari zglobii in zori
Aer si apa, mana cereasca
Intinde-ti aripile, si zbori.

Iti intind mana in ritm de vals
Cuprinde-ma in brate, si apoi cazi.
Cazi intr-un val senin de viata
Lectia-i iubirea, traieste si-o invata,
Lasa spiritul sa iasa, danseaza...

Scutura norii roua de mai
In vesnicul susur al vechiului grai
Se-nnalta cuvantul serios, impunator
Ai gasit poarta, suflet ratacitor.

Cum oare?

2010-04-27T08:42:00.001-07:00

si cum sa tai apa,
sau sa prind aer?
cum s-ascult tacere,
si pace sa cutrier?
cum sa-mpac extreme
de nuante diferite
si cum sa dau glas
visurilor timide?
caut adevarul
in intrebari subtile,
dar aud ecoul
unei vechi idile.
cum sa sparg bariera?
pendula oscileaza,
atunci, acum sau cand?
trei puncte limiteaza.
si-n loc de final,
inc-o intrebare
cum poti sa urci o scara
cand treptele-s la vale?

Refugiu

2010-03-11T06:07:00.000-08:00

Vioara fermecata sunt atunci cand ma privesti
Asteptand sa te asezi, sa-ncep sa recit povesti;
Tanara chitara sunt, atunci cand iti graiesc-
Cantand acordurile vietii in limbajul pamantesc.
Femeie sunt, atunci cand in brate tu ma strangi,
Caci impreuna dainuim: de-a-pururi neinfranti.
Intr-o cascada sub vraja ta, eu ma transform,
Si ca o sirena te strig sa vii, sa vii-napoi.
Liniste sunt eu, atunci cand vrei sa evadezi
In oricare noapte, aici poti sa te-odihnesti.
Craiasa timpului devin, atunci cand ne unim,
Oprind in etern, ceasul batranului destin.
Delir intre petale, ochii mei spun tot;
Ai incredere in mine, si-ai sa vezi ca pot.

Dulce agonie

2010-03-03T21:19:00.000-08:00

Adancimea dragostei o stii in clipa despartirii,
Si din acel moment, ea devine patima inimii.
Ancora pierduta pe nisipul ud al oceanului,
Sau catargul ce se-nnalta in aer, deasupra valului.
O flacara vie, ce arde mandra in nestire
O flacara arzand pana la propria-i mistuire.
Un paradox desavarsit, inaltator sau zdrobitor,
Sentiment infinit, divin sau muritor...

Dupa

2010-02-10T11:22:00.001-08:00

Dupa negru doar alb ramane,
Dupa cadere, poti doar sa urci
Dupa spini, apar miresme de cunune;
Din cadavre, se nasc iar prunci.

Dupa tristete, armonia-i elixir
Dupa urat, frumosul straluceste
Dupa piatra se-ascunde un safir,
Din suferinta se naste o poveste.

Dupa iluzie, realitatea asteapta
Dupa individ, se-ascunde un intreg
Dupa prapastie, piramida se-nnalta,
Din toate, iubire sa culeg!

Soldatii luminii

2010-01-27T10:00:00.000-08:00

Eu sunt tu,
Tu esti eu-

Amandoi un Dumnezeu.
Reuntiti orice putem.
Este timpul sa iertam,
NOI putem sa transformam-

Lacrimile-n fericire,
Suferinta in iubire,
Intunericu-n lumina,
Tristetea in voie buna.

Hai sa admiram frumosul,
Sa vindecam si "leprosul"
Sa descoperim noi cai,
Unu-n tot si tot in noi!

Aprinde soarele din inima,
Inspira iubire si lumina;
Unu-n tot, tot in nimic
Si nimicu-n infinit.

Te-asteptam, bine-ai venit.

Pentru ceilalti noi

2010-01-27T09:30:00.000-08:00

Gandurile curg, oamenii rad sau plang
Demonii ne pandesc in amurg...
Ingerii ne ocrotesc in ascuns
Insa noi suntem orbi si surzi, e de-ajuns!
Observam doar haos si vid, decorul e morbid...
Subliminalele ne-ating...
Ti-o zic subit, trezeste-te apartii de INFINIT!

caci Apartinem unul celuilalt

2010-01-24T15:39:00.000-08:00

Fie ca razele de soare sa iti atinga spiritul
Fie ca iubirea divina sa iti lumineze chipul
Fie ca ingerii lui Dumnezeu sa te-nconjoare
Fie ca tu sa descoperi altarul lumii interioare.

Un inger in zbor

2010-01-13T10:58:00.000-08:00

Ma ridic si cad usor-
Ca un fulg dansez in zbor
Sunt iar prunc, si iarasi mor.
Timp tacut inselator,
Suflete ratacitor,
Timp trecut si viitor,
Ingerule pazitor:
Mi-e tare dor, dor sa mor.
Canta fratii mei in cor
Rugandu-l pe Creator
Sa ma ia la sanul Lor;
Si-apoi ceata-ca de nor;
Inchid ochii-pot sa mor.

Clepsidra

2009-11-02T21:30:00.000-08:00

Ploua marunt, e frig si cerul e-ncruntat,
Zambetul a ramas intre cuvinte suspendat...
Timpul trece, am obosit sa lupt,
Sunt doar un om si am cazut frant.

Amintiri ofilite, bantuie neobosit
Dar clepsidra vietii, e tot de neclintit.
Cetera plange, intr-un colt abandonata
Iar ceara se prelinge, pe scrisoarea uitata...

Destin de dor, amar ecou
te-ascult si mor...si mor usor.
Destin crud, umbra de lut,
Mi-e glasul mut, si nu mai stiu s-ascult...

Masca un stil de viata

2009-07-15T05:28:00.000-07:00

Cateodata ma intreb de ce e nevoie sa ne ascundem in spatele unor masti. Pentru ce le folosim? La ce ajuta ele? Stiu doar ca acea masca e precum un scut pe campul de lupta. Da, de ce sa ne doara anumite lucruri si sa ne gandim la ele iar si iar...cand avem masca? Pentru ce sa fii tu o persoana usor de citit cand poti sa fii aproape invizibil?
Pentru ce sa lasi oamenii sa te cunoasca atunci cand exista varianta sa-i cunosti tu pe ei, si sa nu poti fi ranit dar sa ai posibilitatea sa ranesti?
Iar am prea multe idei, si starea mea de zombie se prelungeste. As vrea sa devin imuna...oare chiar as vrea?! M-am saturat de zdrente, care nu fac decat sa traga lumea dupa ele intr-un abis negru. Sunt satula de Chirite interlope, care le stiu pe toate si se vad deja in marea familie, ca fiind “el capo di tutti capi” si totusi, acel dram de demnitate care a reusit sa reziste vartejului de dezgust, tristete,orgoliu si foarte multi nervi, m-a ajutat sa nu imi ies din fire. Mi-am pus si eu o masca, nu una completa, ci una in care privirea mea sa poata inca veghea asupra a ceea ce se intampla. Am ranit si eu dar nu din rautate. Am vrut sa inchid in mine fiara, si sa fiu ceea ce sunt de fapt. Dar cum? Cand in loc sa o las sa ii sfasie pe altii, ma roade pe mine in interior? Si totul pentru ce?
Masti, multe masti...ma simt ca la teatru, cand urmaresc o piesa tragica, in care cei trei eroi, raman prinsi intr-o capcana...fara de scapare. Cum fara de scapare? Nimic in viata asta nu e asa. Dar ce pot eu sa fac? Cum sa intru in piesa si sa schimb cursul ei in asa fel incat sa fie bine?
Doar nu pot sa apar acolo, fara scenariu, fara regizor si sa infig cateva cutite in Chirite, sa distrug capcana si apoi sa dispar. Mi-am adus aminte, chiar as vrea sa dispar si sa apar undeva intr-o alta piesa, in care toate personajele mele preferate sa nu mai fie nevoite sa foloseasca masti, si actiunea sa fie una de...sa spunem una pasnica. Sa nu mai existe zambete false, cuvintele sa nu mai aiba doua taisuri ci sa fie pur si simplu cuvinte, iar eroii sa fie fericiti si sa omoare zmeii, ca in basme. Dar atunci, poate ca ar fi o piesa doar pe gustul meu, fara public...
Revenind la subiect, am impresia ca masca respectiva nu e doar o armura, sau un scut, e chiar un zid de beton, dupa care ne ascundem, asteptand ca cineva cu intentii bune sa-l darame. Dar daca se intampla altfel? Daca cetatea noastra e asediata de alte masti care reusesc sa patrunda si totul devine o comedie neagra? Daca stau bine sa ma gandesc cred ca toate aceste piese in care jucam, sau pe care le regizam isi au rostul lor. Mastile sunt cele mai importante atunci cand iti doresti sa fii un actor bun. Problema e sa nu ajunga acest spectacol sa fie unul cu noi, legati de niste franghii, pe care papusarul le muta asa cum vrea.
Pana la urma teatrul, este ceva magic, este un stil de viata, iar eu m-am decis sa fiu personajul fara masca.

Menage a trois

2009-07-10T16:36:00.000-07:00

Exista dimineti in care te trezesti fara chef de viata, cu multe probleme ce atarna greu pe umerii tai, si parca nimic nu te multumeste atunci. Iti doresti sa bei cafeaua, ceaiul, sau ciocolata calda, sa aprinzi o tigara din care sa tragi cu pofta ca apoi...nu sa incepi ziua, nu ma intelege gresit, ci sa dormi, sa visezi, sa uiti de tot, si eventual sa te trezesti cu zambetul pe buze, intr-o zi in care totul e perfect.

Din pacate, ceea ce traim noi se cheama viata. Si viata e cea mai capricioasa forma de viata pe care o cunosc. Vorba unui prieten: "n-are cum sa fie totul bine"...dar ceea ce putem noi sa facem este sa tinem capul sus, sa incercam sa facem totul sa ne multumeasca si sa traim.

Sunt totusi momente, cand...familia te dispera, si, desi in felul tau tii la ei, iti cam vine sa-i omori; situatii in care cei mai buni prieteni te cam fut in gat pe nimic (dar si ei sunt oameni si gresesc pana la urma, ca noi toti de altfel); cand iubitul sau iubita deja uita de tine si parca nu te mai observa...sau clipe in care pur si simplu ai o criza de nervi urmata de o depresie din care ai impresia ca nu mai poti sa iesi. La ce-s bune toate astea? De ce nu e totul bine? Poate pentru ca inca mai avem cate ceva de invatat. Poate ca trebuie sa facem acea munca Sisifica, pentru a realiza si a intelege anumite lucruri.

Pentru ce traim noi de fapt? De multe ori, atunci cand ne aflam in impas, avem impresia ca nu o sa se rezolve niciodata acea problema existentiala, ca s-a terminat. Si totusi, daca luptam putin, descoperim ca, de fapt era ceva lipsit de importanta, sau ceva ce nu a reprezentat chiar un mare impediment in calea noastra. Atunci de ce ii acordam atata importanta atunci cand ne preseaza? De ce ajungem sa disperam pentru ceva ce atunci cand trece devine ceva insignifiant?

Am impresia uneori, ca pentru a exista un echilibru in viata noastra, cam trebuie sa incercam tot, si sa trecem prin orice. Acolo unde ne poticnim, probabil ne-am plictisit de prea mult bine, si avem nevoie de altceva. Bineinteles, mai sunt si situatiile triste in care anumite lucruri nu prea depind de noi. Atunci e cea mai mare distractie( sau nu), ca realizezi ca, de fapt, nu ai nicio putere si ca cineva sau ceva parca iti conduce viata.

Inainte ma intrebam de ce anumite persoane se detaseaza de tot si traiesc asa, rece, distant absolut orice. Inca nu am ajuns la o concluzie, pentru ca nu m-am decis daca e mai bine sa traiesti intens si rau si bine, si frumos si urat si iubire si resentimente si sa te izbesti de orice...sau sa nu-ti pese de nimic si sa iei lucrurile asa cum sunt.

Ma gandesc acum ca am nevoie de ceva nou, poate de o vacanta, poate de...de fapt am nevoie de multe. Poate cu timpul le voi obtine, sau, poate ca nici nu le voi mai dori.

Si totusi, pana la urma ce e viata? Am auzit multe pareri...Daca as compara-o cu o floare...ar fi: un rasad, un boboc, o floare deschisa, care mai apoi se ofileste, dar a invatat ce inseamna timpul, a simtit o raza de soare, o picatura racoritoare de ploaie, si ce inseamna radacinile ei, sau miresmele altor flori. Daca as compara-o cu un drum, ar fi, poate pentru unii, un drum cu foarte multe gropi, uzat de timp, in care multi isi infig fara mila talpile zdrobitoare.

Cred ca cea mai buna comparatie pe care pot sa o fac in acest moment, este ca viata este precum o doamna, sofisticata, in floarea varstei, mofturoasa, cu ceva cam multe toane, dar care poate oferi in aceeasi masura, atat clipe magice, cat si clipe dezgustatoare, in care incearca sa distruga tot ceea ce-i sta in cale.

Si totusi, cred ca aceasta viata are viata, si traieste si trece cu noi odata. Poate ca nu doar noi invatam de la viata, ci si viata ne lasa sa o educam si evolueaza si se schimba in acelasi timp cu noi. Pana la urma, in opinia mea, totul se rezuma la om, la mine, la tine, la noi...si nicidecum la viata...

Totul e un fel de menage a trois...el, ea si viata.

Noaptea de apoi

2009-06-02T04:10:00.000-07:00

Nopti fulgeratoare cu vise-nscrise intr-un somn adanc
Aripi inaltatoare, si inimi calde, vesele pulsand...
O dimineata-nselatoare, cu liniste de mormant.
S-a terminat visul, a mai ramas o amintire-n gand.

Vis erotic, vis magic, vis profetic,
Prefac fiecare, noaptea, intr-un ritual mistic.
Zumzet de fluturi, printre noi, zboara vioi
Si tot ce a fost, va fi si apoi.

Vise in serie ma desprind iar de banal
Cunosc ce nu stiam, dar mi-e dor de ce stiam
Prinsa intre doua lumi visez, dar suntem amandoi;
Inc-o amintire, dar ce-a fost poate va fi, in noaptea de apoi.

Croaziera in doi in raiul pamantesc

2009-04-05T19:39:00.000-07:00

O cabana goala, cu semineu'-n flacari,
O noapte furtunoasa, incinsa de atingeri;
Nu suntem oameni, ci euforice viori-
Vibram in acelasi ritm, emanand fiori.

Degajam un sunet usor ametitor,
E cantecul iubirii din focul arzator;
Dorinta, patima, dragoste, pur amor-
Implinire deplina, sentiment tulburator.

Tandrete, finete si extaz trupesc,
Potop de pasiune, relax sufletesc;
Iubire reciproca, farmec ceresc-
Croaziera in doi in raiul pamantesc.

Intre pretutindeni si nicaieri

2009-04-05T18:08:00.001-07:00

Aici unde te pierd si te regasesc,
Te strig si te ademenesc;
Te vad si te dobandesc.
Acolo unde ma ai si ma vrei,
Acolo, unde erai si tu ieri...

Pana aici am ajuns sa te caut si te-astept;
Cu cantec de flaut si suflet intelept...
Pe un pat de flori ma-ntind sub cer
Vreau sa revii, vis efemer.

Acolo unde cetera mangaie sufletul,
Unde ploaia sfinteste si intareste campul,
Iti cant iubirea sub o cascada de roua,
Cat iti ia oare, sa ajungi acolo?

Amor ucigator mort

2009-04-05T17:46:00.000-07:00

O lacrima de dor in zbor
Un zambet misterios, nepasator;
Marcheaza un sfarsit tardiv,
Sfasie un suflet fraged, naiv.

O avalansa de ganduri letale
Fericire-nsirata-n petale...
Delir, declin labirint necrutator,
Orice e frumos, in viata-i trecator.

O urma apasata, infipta-n asfalt
O umbra silfida unduita cu tact...
Ofera speranta, si-apoi dispare.
Da viata ca mai apoi, sa aiba ce s-omorare.

Scrisoarea din gand

2009-02-21T14:08:00.001-08:00

Traim pamantesc dar ne iubim celest;
Ne vibreaza sufletul, cand ochii se-ntalnesc,
Aerul hraneste sentimentele noastre
Trandafirii rosii, florile albastre.
Ploaia revigoreaza trairi ascunse in tacere
Soarele e parintele viselor efemere...
Te iubesc implinire, ma iubesti fericire
Ne binecuvanteaza cerul
Pictand in culori calde a noastra iubire.

Ne iubim intens, ne iubim divin
Ne iubesc si apa si focul din camin
Tot in jurul nostru rade
Zambesc pana si vreascurile ude.
Te iubesc delir, ma iubesti zafir
Fericiti de-a pururi
Si insemnati cu mir.

Nu plange, invige!

2009-02-21T13:13:00.000-08:00

Am auzit multe, dar nu le-am tinut minte;
Vorba aceea, lumea asta intr-adevar minte.

Am vazut moartea,
Dar nu am crezut in ea
Si s-a speriat precum un copil mic
Amenintat de inamic.
Am vazut tradarea, dar nu am acceptat-o
Si imediat dupa, tradatorul a uitat-o.
Am vazut demonul intunecat, dar l-am incalzit si i-am zambit
Nu l-am izgonit, dar a fugit, speriat timid
Am vazut culoarea urii, dar am luminat-o
Iar nuanta finala, viata mi-a pictat-o.
Am vazut focul stins
Si-am plans, caci disperarea m-a cuprins
Dar l-am reaprins si-acum arde-n infinit destins.

Am vazut...am vazut multe dar cum ramane cu ceea ce-am simtit?
Ce-am simtit am facut, nu mai conteaza, important este ce simt.

Am vazut si-am auzit destule, dar conteaza numai ceea ce am inteles,
Am inteles nimic si putin din tot, insa mai am multe carora trebuie sa le dau un sens.

Nu-s genul care sa traiasca din amintiri, dar le pastrez
Caci ele m-au invatat cine sunt, cine vreau sa fiu si la ce visez.

Toti vrem sa intram in istorie, dar cum ramane cu vesnicia?
Toti ne dorim linistea, dar cum ramane cu trufia?!
Toti ne dorim intelepciunea, dar ne indepartam de ea
Toti uitam sa traim, dar vrem sa-nfrangem moartea.
Sarcastic...ironic...si totul este din vina mea sau, poate a ta;
Dar intotdeauna, gasim o scuza, sau punem tot in carca altuia...

Si complicam mereu fiecare lucru simplu
Doar de dragul de-a infrunta destinul;
Si de fapt, ne autodistrugem...
Si-apoi, in loc sa reparam, preferam sa plangem.

E vremea schimbarii, e timpul iertarii
E ora-mpacarii, momentul cugetarii;
Nu mai plange, Invinge!

Senin, curat si inocent

2009-02-20T04:39:00.000-08:00

Plutestc muguri de simtire, simpli cristalini,
Mai sus de serafimi si peste heruvimi.
Se agata intre astre, cu tot cu radacini...

Plange Mercur- cu lacrimi de argint
Plange si cerul- gasindu-si alint,
E fericire pretutindeni si vantul sufla cu putere,
Dar suntem doar oameni- si totusi, printre stele.

E un cer pictat, cu-n proaspat curcubeu
Ce-ti lumineaza mintea, vesnice ateu!
Nu te lasa subjugat in robia vietii,
Invata, suflete batran, sa simti anii tineretii.

O impacare cu Universul si-o adanca contopire,
O uniune cu "telurul" peste tot simboluri fine.
Vreau sa ofer iubirea in asteptarea nimicului,
Mi-am gasit implinirea in bratele vantului.

Imi gasesc alinare in roua diminetii,
Si ce e rau, daca-mi place sa port discutii cu peretii?
Simt, simt...poate ma crezi smintita, sau poate chiar sunt
Dar sunt binecuvantata, imbratisata de pamant.

Si universul mi-este camin in fiecare clipa,
Si daca am inima deschisa, ma fereste de ispita.
Sunt cu capul in nori, dar am picioarele-nfipte in tarana
Pot sa fiu realista, dar port in suflet a idealului cununa.

Imi zambesc norii si fulgii ma-ncalzesc;
Ma iubesc zorii si simturile ma calauzesc.
Alerg intr-un dans nebun, pe campul impodobit
Buruieni frumoase, firicele de zenit.

Toate imi ofera taine de nedescris
Chiar de port cu mine amprenta lui Osiris,
Inima mea ii apartine prea-maritei Isis...

Si ma trezesc din vis, si ma scufund iar si iar,
Mai arunc un detaliu, si-apare altul, dar...
Dar eu iubesc, iubesc si nu vreau nimic in schimb
Atata timp cat nu-l oferi cu inima curata sau nu esti pregatit.

Rabdare, vei intelege sau poate ca nu,
Tu esti singurul care-alege cum sa-si conduca destinul...
Senin, curat si inocent...sunt aici pentru tine,
Si te astept, te-astept.

Eul de pe drum

2009-02-17T13:42:00.000-08:00

Eram candva prizoniera iluziei visului furat-
Uitasem ca eu sunt regina pe tabla mea de sah.
Pierduta-n timp si spatiu fara sa le tin in loc,
Nu stiam pe ce carare sa merg sa am noroc.

Vroiam sa schimb lumea dar, nu-mi cunosteam eul
Si totusi am avut vointa sa spulber efemerul.
Eram captiva lumii, dar fara sa o cunosc
Imi doream iubire, fara sa recunosc.

E de-ajuns sa vrei si sa poti sa primesti,
Ca lumea iti ofera tot, invata sa zamesti.
Si toate se leaga, clepsidrele se scurg,
Nu-ti lasa spiritul sa planga ars pe rug.

Si pietrele se-nchina si curg fire de nisip
Nu te lasa sclavul vesnicului trip...
Vrei schimbare cere, si orice ti se va da
Iti doresti iertare, asculta-ti inima.

Pamantul mi-era tarana ce ma acoperea incet
Acum mi-e platforma spre ce vreau sa ma-ndrept
Focul provoaca incendii, dar te si-ncalzeste
Depinde cine si cum de el se foloseste.

Apa sufoca si ineaca sau potoleste sete...
Daca vrei sa o cunosti, las-o sa te-mbete.
Aerul se transforma in uragan sau vant purificator
Eule mizer renunt la tine, astazi te omor!

Chip adolescentin, suflet de copil si minte de batran
Cuvinte cugetate, iubire din plin si spirit de roman,
Asta sunt; conglomerat de vise, idealuri si destin
In stransa legatura cu universul, tind numai spre divin.

Pace si credinta, am pe Dumnezeu in mine si e cel mai bun amic,
Fraternitate, biruinta sunt un razboinic pasnic.
Lumina din lumina sa ma inunde, trezindu-ma la viata
Multa bunatate, culoare, putere si speranta.

Si ma pierd in stele si-n orice bucurie
Dar tu, esti minunata, de-a pururi reverie...
Si ma-mbat cu apa, si inspir doar vantul proaspat
Stiu ca am o cale, mai e mult pana ii dau de capat.

Sunt facuta din pamant, iar cu ploaie ma hranesc,
Ma plimb prin noroi si nu ma murdaresc.
Ard lumanari in mijlocul altarului fiintei omenesti
Imi pastrez surasul pur, si-ti spun tie sa zambesti.

Pamantul mi-e platforma ce ma tine la suprafata
Focul e scanteia care ma-mbata cu speranta
Apa mi-e izvorul de vitalitate
Iar aerul le imbina si le purifica pe toate.

Nu mai exista ego, e doar comuniune
Totul in jur e sincera minune.
Vrei sa vii cu mine sa cunoastem tot ce-i dat
Vrei sa ne-mplinim rege? Sau... ti-am dat sah mat?

Alege echilibrul

2009-02-15T18:15:00.000-08:00

Poemul e sarcastic
Precum copacul ezoteric,
Raspandind lumina-
Adanc in intuneric.

Universu-i coala alba,
Iar noi suntem proorocii-
Ce intinam sau inchinam,
Litera dreptatii.

Legea-i una si doar una:
Deschide-ti larg inima.
Smulge cenusa si las-o sa adoarma,
Numai daca vrei, e totul melodrama.

Versul ti-este suflet
Si rima mangaiere
Si-s toate-nscrise-n astre,
Si pot fi ale noastre...